Te nasti gol, fără nimic. Înfrunţi realitatea cu ce ai şi doreşti mai mult. Îţi promiţi că vei face orice să fie mai bine nu numai pentru tine, chiar si pentru ceilalţi. Dar uiţi. Din păcate face parte din istoria şi atribuţiunile noastre ale acelor fiinţe care se numesc sau ne numim oameni. Uitam...mereu ne dorim dar uitam sa facem o fapta buna, sa ne oprim in fata unui azil de batrani, unei case de copii, sa intram sa le spunem o vorba buna, o alinare un dar material nepretios dar valoros spiritual. Desi mereu ma gandesc...daca destinul prin neprevazut ar fi fost facut in asa fel incat aceea viata sa fie a mea. Sa-mi fi petrecut copilaria intr-un camin, sa imbatranesc intr-un azil (desi acest aspect nu se stie inca)...ce mi-as fi dorit, care ar fi fost visele mele? Poate as fi invatat sa apreciez fiecare detaliu important, sa cunosc altceva decat ipocrizia, prefecatoria si egoismul. Sa lupt mai mult pentu visele mele, sa fac mai mult bine pentru ceilalti. Dar exista si trista versiune in care poti deveni un delicvent sau cine stie ce...Si totusi de aceea sunt oameni care au nevoie de altii. Oameni care trebuie indrumati, ajutati sa mearga pe un drum bun, sau sa aiba viata care o mai au mai buna. M-am gandit de atatea ori ca nimic nu este mai frumos decat o fapta buna. Chiar daca nu sunt multe acelea care au fost iti umplu sufletul de fericire si liniste.
Sa ne ajutam aproapele este un lucru binecuvantat.
"Daca tu nu ai timp de aproapele tau cand vei avea si tu nevoie de o mangaiere sa nu te trezesti cumva singur "
(proverb cules)
Nicole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu