Suflet de mama

Ce este mama oare? E un cuvant, persoana?
E cea care te naste, te creste...n-bratiseaza?
Cea care-ti canta, alina a ta durere, boala?
Ce sufera si plange cand vede-o suparare?

Ajungi sa cresti sa spui cuvinte dureroase,
Si nu te-o-opresti chiar daca ai stii c-o doare.
Cat suflet poate avea o inima de mama?
Cat poate ea sa ierte a tale mari greseli?
Cat poate-a ei iubire sa fie tot mai mare?
Chiar daca azi tu pleci fara sa-ti ceri iertare?

Si te trezesti din vis si pui o intrebare?
- Unde esti tu mama, sa alini acea durere?
 Sa-mi canti, sa-mi potolesti cu-a ta imbratisare
 Povara ce o simt si n-are vindecare
 Si doar a tale vorbe aveau sa-mi fie leac.
Si plangi si cauti-n zadar al sau chip luminos
- Nu esti niciunde mama, pentru ca ai plecat
  Departe-n alta lume si nu m-ai intrebat!?

Degeaba-ti ceri iertare, degeaba plangi acum
E prea tarziu sa suferi ... acum e in zadar.

Ajungem sa ranim pe-acele dragi persoane
Care ne vor doar bine si cei mai bun din noi.
Si le-aruncam cuvinte atat de dureroase,
Care se uita-n timp, dar greu se sterg din suflet,
Dar ai sa-ajungi parinte la randul tau si-atunci
Iubesti fara conditii, cu sufletul ....cu tot
Si ai sa fii ranit si atunci ti-aduci aminte
DE CE TE-AM RANIT MAMA? Mai are acum vre-un rost? 
                                                                      Nicol