Epilog

"Pasind alene spre capatul iluziei
Te regasesti din nou in mrejele tacerii
Si-ncerci descurajat sa pui capat iubirii
Dar nu gasesti decat ruinele durerii

Si vezi abisurile adanci si fara-oprire
Si-ncerci sa iesi spunand ca poate e mai bine
In lumea oamenilor care-ti promit iubire
Dar doar te-nseli crezand ca va fi bine

Si-n disperarea de-a gasi o urma de iesire
Ajungi ca sa te certi cu toti pentru iubire
Dar iar gresesti si cugetand-nestire
Crezand ca ai gasit o cale de iesire

Degeaba-ncerci sa spui descurajat - Nu-mi pasa!?
E un pacat ca sa te minti pe tine
Mai bine recunoaste ca tot ce-a fost nu este
Decat ce-a trebuit sa fie...O amagire!"

Nicole

Rabdarea

"Un cer senin se-arată noaptea
O lume tristă ce suspină
Iar,aceea stea ce-arată calea
Ne spune ca n-are să vină;

Dar aşteptarea-i aşteptare,

Iar dragostea, purtată moare!?
Oricât ai spune, oricât ea doare
Nu poţi sfârşi acea...Răbdare

Deşi se-ntâmplă-n asta lume
Sa aşteptăm, ceva anume
Un om, cuvânt, iubire, pace
Orice, doar ca să ne împace,

Dar nu e totul roz cum pare
Să ai chiar totul la picioare
Şi-atunci, durerea cea mai mare
Este că şi Răbdarea...moare. "

Nicole