Epilog

"Pasind alene spre capatul iluziei
Te regasesti din nou in mrejele tacerii
Si-ncerci descurajat sa pui capat iubirii
Dar nu gasesti decat ruinele durerii

Si vezi abisurile adanci si fara-oprire
Si-ncerci sa iesi spunand ca poate e mai bine
In lumea oamenilor care-ti promit iubire
Dar doar te-nseli crezand ca va fi bine

Si-n disperarea de-a gasi o urma de iesire
Ajungi ca sa te certi cu toti pentru iubire
Dar iar gresesti si cugetand-nestire
Crezand ca ai gasit o cale de iesire

Degeaba-ncerci sa spui descurajat - Nu-mi pasa!?
E un pacat ca sa te minti pe tine
Mai bine recunoaste ca tot ce-a fost nu este
Decat ce-a trebuit sa fie...O amagire!"

Nicole

Rabdarea

"Un cer senin se-arată noaptea
O lume tristă ce suspină
Iar,aceea stea ce-arată calea
Ne spune ca n-are să vină;

Dar aşteptarea-i aşteptare,

Iar dragostea, purtată moare!?
Oricât ai spune, oricât ea doare
Nu poţi sfârşi acea...Răbdare

Deşi se-ntâmplă-n asta lume
Sa aşteptăm, ceva anume
Un om, cuvânt, iubire, pace
Orice, doar ca să ne împace,

Dar nu e totul roz cum pare
Să ai chiar totul la picioare
Şi-atunci, durerea cea mai mare
Este că şi Răbdarea...moare. "

Nicole

Si totusi asta e viata!!!

Urmeaza viitorul! Pe care-l visezi, in diferite moduri si ipostaze, dar niciodata la fel.
Visezi, ai rabdare, speri dar totusi... e tot ce ai. Nimic nu-ti mai doresti. Ai totul si totusi nu ai nimic, dar e frumos pentru ca doar atunci poti fi si avea totul.
Dar ce rost au bogatiile? Ce rost mai au casele si tot ceea ce este frumos, daca nu ai sufletul acolo unde iti este locul. ACASA!!!
Ai vrea iubire, ai vrea o casa, dar nu le poti avea pe toate. Si cand le ai, nu ai parte de ele. Si totusi visezi...
Visezi vise dulci si frumoase.
Speranta si iubire...Credinta, sanatate.
Si cum sa le obtii pe toate!?
Poate visand mai departe...!!!
Nicole

Prea multe "necuvinte"

Lovitura cea mai grea, este atunci cand vrei, dar nu poti. Te opreste ceva, un lucru, o fiinta, un amanunt, un detaliu, o vesnicie. Te uiti in ochii multora si vezi: ambitie, incredere, amabilitate, ura, zambet, suferinta, dragoste, doar de la un singur cuvant.
Unul singur poate transforma zeci de stari sufletesti.
Suntem prea mari, prea intelepti, dar prea nedornci sa schimbam ceva.
Uitam ca viata nu se numara prin anii pe care ii implinim, ci prin clipele adevarate pe care le traim.
Uitam ca ambitia nu ne face mai intelepti, ci din contra mai invidiosi.
Uitam ca inima nu ne face doar sa traim, ci si sa iubim vesnic.
Uitam ca a fi om nu inseamna doar a manca, respira, ura sau iubi...etc., ci si de a respecta credinta.
Uitam, visam, am vrea, dar nu schimbam...nimic.
Prea multe cuvinte si totusi prea putin timp.

Nicole

o ... lume ca asta in care traim!

Exista...fapte confirmate aprox. 98 %, in care majoritatea oamenilor (desigur acestia sunt din anturajul meu, maj. adulti casatoriti si cu copii ), in care declara ca violenta e rupta din rai.
Problema mea este una sau poate cruda mea naivitate... De ce? Hello! Pe ce lume traim ... Romania trezeste-te! Si asa am ajuns la concluzia ca da ...traim intr-o lume in care nimeni nu-si mai intoarce obrazul celalalt. Daca eu iti dau un pumn de lovituri, la randul tau , dupa mintea multimii imi vei da o multime de picioare din razbunare...Facem progrese inmultim paginile de ziar si massmedia ...cu haotica noastra violenta.... ne invatam la randul nostru si viitori mostenitori...iar treaba merge ca unsa mai departe...
Ce sa schimbam, daca nu avem cum si cu cine.
In primul rand ar tebui sa ne schimbam pe noi, sau sa schimbam lumea in care traim... desi totul se rezuma doar la o lupta pentru o amarata de avere... si anume ingamfarea si puterea.
Am ajuns mai rau ca inainte si totusi ne meritam...soarta.

Nicole