Ce este mama oare? E un cuvant, persoana?
E cea care te naste, te creste...n-bratiseaza?
Cea care-ti canta, alina a ta durere, boala?
Ce sufera si plange cand vede-o suparare?
Ajungi sa cresti sa spui cuvinte dureroase,
Si nu te-o-opresti chiar daca ai stii c-o doare.
Cat suflet poate avea o inima de mama?
Cat poate ea sa ierte a tale mari greseli?
Cat poate-a ei iubire sa fie tot mai mare?
Chiar daca azi tu pleci fara sa-ti ceri iertare?
Si te trezesti din vis si pui o intrebare?
- Unde esti tu mama, sa alini acea durere?
Sa-mi canti, sa-mi potolesti cu-a ta imbratisare
Povara ce o simt si n-are vindecare
Si doar a tale vorbe aveau sa-mi fie leac.
Si plangi si cauti-n zadar al sau chip luminos
- Nu esti niciunde mama, pentru ca ai plecat
Departe-n alta lume si nu m-ai intrebat!?
Degeaba-ti ceri iertare, degeaba plangi acum
E prea tarziu sa suferi ... acum e in zadar.
Ajungem sa ranim pe-acele dragi persoane
Care ne vor doar bine si cei mai bun din noi.
Si le-aruncam cuvinte atat de dureroase,
Care se uita-n timp, dar greu se sterg din suflet,
Dar ai sa-ajungi parinte la randul tau si-atunci
Iubesti fara conditii, cu sufletul ....cu tot
Si ai sa fii ranit si atunci ti-aduci aminte
DE CE TE-AM RANIT MAMA? Mai are acum vre-un rost?
Nicol
"De ce va grabiti... de ce va grabiti voi, oamenii, sa spuneti imediat despre un lucru ca e nebunesc sau intelept, bun sau rau?! Ce rost au toate astea? Ati descoperit cumva cauzele launtrice ale unei fapte? Puteti voi sa lamuriti cu precizie motivele pentru care s-a intâmplat asa, pentru care trebuia sa se intâmple? Daca ati face asta, nu v-ati mai grabi atâta cu sentintele voastre." Goethe
Viata
"Viata este unoeri foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta. – Paulo Coelho."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu